vineri, 23 decembrie 2011

Diferenţa dintre "expus" şi "vulnerabil"

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Redau aici discuţie interesantă pe care am purtat-o pe messenger. Şi părerile voastre sunt binevenite.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------
raulmonda: buna seara
raulmonda: am o mica disputa cu un prieten referitor la diferenta dintre intelesul cuvintelor "expus" si "vulnerabil"; am verificat si DEX-ul
meditatii_la_romana: Bună ziua.
meditatii_la_romana: EXPÚS adj. nesigur, periculos, primejdios. (Un loc ~.)
meditatii_la_romana: VULNERÁBIL, -Ă, vulnerabili, -e, adj. Care poate fi rănit. ♦ Fig. Care poate fi atacat ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile.
raulmonda: in acceptiunea mea vulnerabil implica prezenta riscului si a unei slabiciuni care poate fi exploatata; pe de alta parte "expus" implica prezenta unui risc fara a fi prezenta si slabiciunea. Cu alte cuvinte "expus" inseamna a fi in fata riscului dar nu neaparat supus unei actiuni
meditatii_la_romana: Au o zonă semantică în comun, zic eu, şi asta ţine de ceea ce aţi numit "prezenţa riscului".
meditatii_la_romana: Diferenţa ar consta în cauza riscului.
meditatii_la_romana: La "vulnerabil" riscul se datorează unei carenţe intrinseci, funciare, care ţine, deci, de natura obiectului.
meditatii_la_romana: La "expus" riscul, zic eu, se datorează unei circumstanţe exterioare, din afara obiectului.
raulmonda: disputa intre noi a aparut in urmatorul context: un avion plin cu pasageri este rapit de teroristi (islam). Prietenul meu a afirmat ca pasagerii de origine americana vor fi cei mai vulnerabili, si eu l-am corectat ca fiind "expusi"
raulmonda: si de aici disputa
meditatii_la_romana: Dacă sunt consecvent cu mine însumi, trebuie să fiu de acord cu prietenul dvs.
raulmonda: mda, asa este
meditatii_la_romana: Expuşi erau toţi atacului, dar americanii erau mai vulnerabili, tocmai pentru că erau americani,
meditatii_la_romana: deci datorită unei calităţi intrinseci a lor.
meditatii_la_romana: Când ne urcăm în avion suntem toţi expuşi unui atac terorist.
raulmonda: exact, aveti dreptate
meditatii_la_romana: Americanii sunt mai vulnerabili pentru că s-ar putea ca teroriştii să nu mă vrea pe mine, român,
meditatii_la_romana: pentru că nu-i interesez,
raulmonda: asa este
meditatii_la_romana: ci vor vrea să ceară despăgubiri guvernului american,
raulmonda: am inteles
meditatii_la_romana: pentru un cetăţean american.
meditatii_la_romana: Eu s-ar putea să scap.
raulmonda: deci americanul este vulnerabil, pe cind romanul doar expus
raulmonda: corect
raulmonda: va multumesc.

marți, 13 decembrie 2011

"Amintiri din copilărie", de Ion Creangă, clasa a VI-a, manualul Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Am fost rugat să răspund la două exerciţii din manual.
1. Precizează semnificaţia titlului.
Ca să rezolvăm un asemenea exerciţiu, vom face o scurtă compunere, după următorul plan:
- introducere : titlul are legătură cu conţinutul textului;
- cuprins:  povestim în câteva cuvinte conţinutul textului;
- încheiere : tragem o concluzie, prin care reluăm şi întărim ideea iniţială.
Iată un exemplu de asemenea compunere.
      Titlul acestui text este „Amintiri din copilărie”, deoarece autorul susţine că povesteşte o întâmplare adevărată de când era el mic.
      Într-o zi de vară, s-a dus la furat cireşe de la mătuşa Mărioara. Descoperit în copac, a sărit în grădina plină cu cânepă. Mătuşa l-a fugărit, dar el a reuşit să scape. Seara, când tatăl lui Nică a aflat despre întâmplare şi a fost nevoit să plătească paguba, l-a pedepsit pe făptaş.
      Prin urmare, Ion Creangă vrea să ne facă să credem că această întâmplare este reală, de aceea îi dă titlul „Amintiri din copilărie”.

2. Precizaţi care este raportul autor-narator-personaj.
    Autorul este o persoană reală, este Ion Creangă, scriitor român din secolul al XIX-lea. El scrie o lucrare intitulată "Amintiri din copilărie".
    Naratorul este vocea care povesteşte întâmplările. El face parte din lumea textului. El povesteşte la persoana I întâmplările unui personaj pe nume Nică. Tragem concluzia că cel care povesteşte este chiar Nică ajuns la vârsta maturităţii. Prin urmare naratorul se identifică cu personajul principal. Întrucât naratorul şi personajul sunt creaţiile lui Ion Creangă, iar Creangă pretinde că relatează întâmplări din propria copilărie, putem spune că şi el se identifică, în lumea imaginarului, cu cei doi.
    Naratorul şi personajul sunt proiecţii imaginare ale lui Ion Creangă.

miercuri, 7 decembrie 2011

"Mi-aştept amurgul", de Lucian Blaga

Forumul orei de limba română # Teste pentru admitere # Dictare online # Jocuri lingvistice şi literare # Meditaţii on-line la limba română # Rebus on-line
În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…

Comentariu pe Yahoo!Messenger


green_eyes_girl07: Buna seara
green_eyes_girl07: V-am scris si de pe site
green_eyes_girl07: Legat de poemul lui Blaga, "Mi-astept amurgul"
green_eyes_girl07: puteti, va rog, sa-mi spuneti ce-a vrut sa "descrie" prin "amurg"?
meditatii_la_romana: "Minunile întunericului" sunt adevăruri profunde pe care le purtăm în noi (despre noi, despre lume, despre existenţă), dar la care nu putem ajunge, în tinereţe, pentru că suntem prea orientaţi spre exterior, spre trăirile cotidiene, simple şi superficiale.
green_eyes_girl07: asadar, eul liric asteapta... batranetea/intelepciunea?
meditatii_la_romana: Cam aşa.
meditatii_la_romana: Maturitatea.
meditatii_la_romana: Care uneori vine numai prin suferinţă.
green_eyes_girl07: Multumesc!
meditatii_la_romana: Cu plăcere!
green_eyes_girl07: O seara placuta!
meditatii_la_romana: La revedere!

marți, 6 decembrie 2011

"Tren de plăcere", de I.L. Caragiale - ex. 4, pag. 60, clasa 9, manualul ART

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Utilizatorul danutz are pe forumul nou următoarea solicitare (citez):
am si eu nevoie de ex 4 si 5 de la pag 60,la personaje, jos
Îi ofer un exemplu de cum ar trebui să arate un răspuns corect.
În timp ce domnul, doamna Georgescu şi puişorul lor merg la gară cu birja, „gramama” este trimisă acolo cu tramvaiul, cu toate că este bătrână. Evident că ea întârzie şi ajunge în sala de aşteptare gâfâind. Când dă ochii cu ginerele său, rosteşte replica:
- Uf! Nu mai poci!
Aceste vorbe au rolul de a caracteriza personajul, scoţând în evidenţă originea socială joasă a acestuia. Cocoana Anica este o mahalagioaică, fără prea multă carte şi educaţie, care nu ştie să folosească limba română literară.
De altfel, aceeaşi expresie o foloseşte şi domnul Georgescu spre finalul textului. Asta vrea să spună că, în ciuda ifoselor lor de oameni de familie bună, cu obiceiuri burgheze, Georgeştii nu sunt decât nişte parveniţi, incapabili să-şi depăşească, în gândire şi comportament, extracţia socială.

duminică, 27 noiembrie 2011

Exerciţiul 2 / pagina 59, clasa 7, manual Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line


Utilizatorul cupcake îmi scrie pe forum (greşelile îi aparţin):

La exercitiul 2 de la pagina 59 cel cu functiile sintactice
iata cum cred ca este corect:
-de nemodificat: f.s de complement circumstantial de mod
-de a evidentia:complement direct
-de a imagina:atribut
-umpland:comp-lement circumstantial de timp
-de a cauta:nume predicativ
-nu (poate) exista:complement direct


este corect?

Iată răspunsul meu.
Din păcate, nu este corect. În primul rând, trebuia să analizezi complet verbele la moduri nepersonale. În al doilea rând, nu ştii funcţiile sintactice, confunzi, mai ales, funcţia de nume predicativ cu funcţia de complement circumstanţial de mod.
Analiza corectă
de nemodificat - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul supin, aspectul negativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
(de) a evidenţia - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de atribut verbal;
 neobservate - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul participiu, aspectul negativ, genul feminin, numărul plural, funcţia sintactică de atribut adjectival;
 (de) a imagina - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
umplând - verb predicativ, conjugarea III, diateza activă, modul gerunziu , aspectul afirmativ, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod ;
(de) a căuta - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
exista - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, aspectul afirmativ, funcţia sintactică de complement direct;
legate - verb predicativ, conjugarea I, diateza activă, modul participiu, aspectul afirmativ, genul feminin, numărul plural, funcţia sintactică de atribut adjectival.
Dacă aveţi întrebări, puneţi-le aici sau pe forum.

marți, 15 noiembrie 2011

"Mara", de Ioan Slavici - indici spaţiali

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 3 / p. 45
La începutul romanului, în expoziţiune, Slavici ne face cunoştinţă cu personajul principal, Mara Bârzovanu şi ne descrie cadrul unde vor avea loc întâmplările. Pentru a crea impresia de veridicitate, acţiunea este plasată într-un spaţiu care împrumută elemente ale realului. Localităţile Lipova, Radna, Arad şi altele, mai mici, precum şi râul Mureş, pomenite în primul capitol, pot fi uşor localizate pe harta reală a României. Pentru necesităţile naraţiunii, Slavici transfigurează însă realitatea, scoţând în evidenţă Lipova şi Radna, pe care le face adevărate centre comerciale. În plus, autorul îşi manifestă subiectivismul atunci când apreciază că „în faţa bisericii se întinde Radna cea frumoasă”, că biserica românească din Lipova are „turnul sclipicios şi plin de zorzoane” şi că „pe Murăş la vale se întinde şesul cel nesfârşit al Ţării Ungureşti”. Epitetele „cea frumoasă”, „sclipicios şi plin de zorzoane” şi „cel nesfârşit” sunt expresii ale viziunii proprii a autorului asupra spaţiului acţiunii. Realitate şi ficţiune se împletesc astfel în romanul „Mara”.

Meditaţii on-line la limba română

luni, 31 octombrie 2011

Audiţie plăcută în audienţă la ministrul Culturii

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Paronimele sunt importante. Paronimele te pot compromite. Nu ca pe şoferii care spun că le-a rămas maşina „pe geantă” (în loc de „pe jantă”), ci rău de tot, îţi pot compromite cariera, mai ales dacă eşti într-o funcţie publică. Aşa a păţit-o ministrul Culturii, Kelemen Hunor, cu ocazia discursului ţinut la deschiderea Festivalului „George Enescu” 2011, un eveniment muzical de mare ţinută, aflat anul acesta la cea de-a XX-a ediţie. 
În faţa miilor de spectatori din Sala Palatului, dl Hunor a izbutit să se ţină tare pe tot parcursul cuvântării. A fost încordat şi concentrat, ca un gimnast la inele în finala olimpică. N-a comis nicio greşeală de gramatică sau de pronunţie. N-a rotunjit (prea tare) vocalele nelabiale (aşa cum fac, de obicei, nativii maghiari). În fine, a fost (aproape) impecabil. Asta, atâta timp cât a citit cuminte, atent şi conştiincios de pe hârtiile din mână...
Însă la fel ca gimnastul care - după ce depăşeşte cu brio cele mai grele elemente ale exerciţiului - de bucurie îşi pierde concentrarea tocmai la ieşirea de pe aparat şi ratează aterizarea, dl Hunor s-a hotărât, prezumţios de imprudent, să vorbească liber, fără să se mai uite în foi. Zâmbitor şi încrezător, a ridicat privirea din hârtii – textul scris probabil se isprăvise – şi, sigur de data asta pe el, a urat celor câteva mii de spectatori din Sala Palatului, tuturor radioascultătorilor şi telespectatorilor din România, în sfârşit, întregii Românii melomane şi elevate, două vorbe pentru care cu siguranţă va deveni celebru: Audienţă plăcută!
N-am putut să vin şi eu la acest eveniment, dar am urmărit la televizor cum audienţă îi ia locul lui audiţie, spre veşnica şi ireparabila compromitere a bietului medic veterinar şi profesor de filosofie, ajuns – prin politică - ministru al Culturii în România.

duminică, 30 octombrie 2011

Cuvântul polisemantic şi omonimele

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Utilizatorul elev_bun mă întreabă pe forum ce diferenţă este între omonime şi cuvinte polisemantice.
Teoretic, diferenţa pare evidentă. Omonimele sunt două (sau mai multe cuvinte) care, întâmplător, au aceeaşi formă (acelaşi corp sonor), dar au sensuri total diferite. Cuvântul polisemantic este un cuvânt care are mai multe sensuri înrudite. Repet, în-ru-di-te.
Practic, uneori e mai greu de spus dacă avem de-a face cu două cuvinte diferite sau numai cu unul singur, cu mai multe sensuri înrudite.
Să exemplific.
1. Cuvintele sare şi sare sunt omonime. Au aceeaşi formă (sunt formate din aceleaşi sunete: s, a, r, e), dar au înţeles total diferit:
Maria sare coarda.
Mama pune sare în mâncare.
2. Cuvântul baie este polisemantic. El are mai multe sensuri înrudite.
- cadă: Am pus apă în baie.
- încăpere: Uşa de la baie s-a rupt.
- spălare: Eu fac baie.
Aici nu e la fel ca mai sus, în cazul lui sare-sare. Nu avem trei cuvinte cu aceeaşi formă, ci este un singur cuvânt cu trei sensuri înrudite (toate au legătură cu apa, cu ideea de spălare). Provine din latinescul bannea.
Ca să fie şi mai clar, trebuie să ştiţi că mai există un cuvânt baie (omonim cu cel de mai sus), care înseamnă mină. Provine din maghiarul banya. Îl întâlnim în denumirile oraşelor Baia Mare, Baia de Fier, Baia de Aramă, care se numesc aşa, deoarece există o mină în regiune.  Prin urmare primul cuvânt baie (cel cu trei sensuri) şi acesta (cu sensul de mină) sunt omonime.

"Iapa lui Vodă" - exerciţiile 5 şi 7 / pag. 51, clasa a VII-a, manualul Humanitas

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 5 / p. 51
Pe parcursul întâlnirii cu domnitorul comisul Ioniţă trece prin diferite stări sufleteşti.
La început, la intrarea în „odaia cea mare” unde îl aştepta Vodă, este cuprins de emoţie la gândul întâlnirii cu stăpânul ţării: „atuncea mi-au năvălit sângele în ochi şi mi s-au împainjenit vederile.” Se stăpâneşte, îşi face curaj şi se închină voievodului cu speranţă în suflet că i se va face dreptate: „mă gândeam că la domn nou şi tânăr trebuie să găsesc eu milă pentru supărările mele.”
Apoi, în clipa în care aude glasul domnitorului şi-şi dă seama că era chiar boierul de la han, comisul este cuprins de spaimă: „pe loc am înţeles că trebuie să închid ochii şi să fiu înfricoşat”. Ca un gest instinctiv de iertare, apucă poala hainei acestuia şi o duce la gură.
Îşi revine însă repede atunci când observă că Vodă nu pare supărat, ba dimpotrivă, „ochii (...) se încreţeau de râs ca şi la han”. Scoate cu îndrăzneală documentele şi i le prezintă. Vodă le studiază cu atenţie, apoi îi spune că îi va face dreptate. După care îl întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă nu-i făcea dreptate. Văzându-l pe domnitor „cu ochii subţiaţi a zâmbet”, comisul Ioniţă îşi dă seama că nu-i niciun pericol şi îşi permite să repete gluma de la han.
În concluzie, pe parcursul întâlnirii cu Vodă, comisul Ioniţă trece prin stări sufleteşti diferite: timiditate, spaimă şi, la final, bucurie. Atitudinea lui alternează între respect şi supunere, pe de o parte, şi îndrăzneală măsurată pe de alta.

Ex. 7 / p. 51
Istorisirea comisului se încheie cu fraza: „După asta puteţi cunoaşte ce fel de om sunt eu!”
Este o frază prin care Ioniţă vrea să atragă atenţia celor din jur că trebuie să îl judece nu după aspectul său exterior din prezent sau după calul lui cel slăbănog, ci după faptele de curaj din poveste. El era cel care vorbise cu îndrăzneală boierului de la han. El era cel care avusese curaj să meargă chiar la Vodă după dreptate. El era, mai ales, cel care îşi permisese să glumească pe seama domnitorului ţării, chiar în faţa lui, fără ca acesta să se supere. Prin urmare el era o persoană deosebită, extraordinară. Iată cum trebuia să fie considerat de călătorii poposiţi la Hanu Ancuţei.
Fraza finală este, prin urmare, expresia mândriei şi semeţiei comisului Ioniţă.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

"Iapa lui Vodă" - exerciţiul 4, pag. 51, manual Humanitas, cls. 7

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line

Ex. 4 / pag. 51

Nota dominantă a istorisirii comisului Ioniţă este umorul.
În primul rând, suntem tentaţi să râdem de „vitejiile” comisului, care par cam trase de păr. El apare ca un erou în propria-i poveste. El îl întâmpină pe boier la han şi-i urează sănătate. Apoi, practic, îl acaparează pe boier pe timpul popasului acestuia la han, povestindu-i necazurile sale. El are marele curaj să-i spună boierului că, dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. El merge la Vodă şi este primit imediat în audienţă. El dovedeşte încă o dată o îndrăzneală nemaipomenită, spunându-i lui Vodă că nu-şi ia vorba înapoi şi are iapa pregătită, dacă nu i s-ar fi făcut dreptate. În toate aceste întâmplări, comisul este personajul principal şi săvârşeşte fapte aproape incredibile. Prin extraordinarul lor, aceste fapte par mai degrabă inventate de comis, aşa încât trebuie privite cu un zâmbet îngăduitor.
În al doilea rând, râdem de întâmplarea centrală a povestirii, cu cele două secvenţe ale sale. Ioniţă îi spune boierului la han că dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. Ioniţă îi spune lui Vodă că, dacă nu-i făcea dreptate, iapa era pregătită peste drum. Aceste două secvenţe stârnesc hazul.
Deci prin ton şi prin conţinut istorisirea comisului Ioniţă are umor.

joi, 20 octombrie 2011

"Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creangă (exerciţii)

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte

Ex. 3 / p17

Î: Descrie reacţia tatălui faţă de comportamentul lor. Ce le reproşează fiilor săi mai cu seamă?
R: Fiii cei mari ai împăratului eşuează în tentativa lor de a se dovedi vrednici să conducă o împărăţie. Amândoi se întorc din drum de frica ursului apărut în cale. Reacţia tatălui său este un amestec de sarcasm şi amărăciune.
Când cei doi se întorc umiliţi din expediţia nereuşită, împăratul îi ironizează muşcător. Pe primul îl întreabă cu prefăcută mirare ce-a uitat acasă de s-a întors aşa repede, iar pe cel de-al doilea îl întâmpină cu un proverb ucigător la adresa laşilor înfumuraţi: Apără-mă de găini, că de câni nu mă tem.
În adâncul sufletului tatăl este însă trist când vede ce feciori neisprăviţi are. Îl supără nu doar neputinţa acestora, ci şi lipsa lor de ruşine, căci ei nu par prea afectaţi de cele întâmplate. Aşa încât, lăsând aluziile şi sarcasmul deoparte, împăratul sfârşeşte prin a-şi exprima direct nemulţumirea şi tristeţea, mustrându-i cu asprime pe cei doi: Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricaţi mâncarea, dragii mei.

Ex. 2 / p. 17

Î: Odată ce a primit învoirea tatălui…
R: Într-adevăr, după ce primeşte învoirea tatălui de a pleca şi este îndrumat de bătrână, fiul cel mic devine foarte sigur pe el, fără motiv, căci deocamdată nu dovedise nimic. Loveşte calul cel slab şi îl alungă, deşi este singurul în stare să mănânce jăratic. Acest comportament se poate explica prin tinereţea şi lipsa lui de experienţă, care îl fac să se entuziasmeze uşor şi să-şi închipuie probabil că, aşa cum i-a prezis bătrâna, toate vor merge ca pe roate de acum înainte.

Ex. 3 / p. 17
Î: Remarcă schimbarea de atitudine a eroului…
R: După ce mănâncă din tava cu jăratic calul cel slăbănog se transformă într-un armăsar frumos şi se înalţă de trei ori cu fiul împăratului la cer. Prima dată îl duce pe acesta până la nori, a doua oară, până la lună şi a treia oară, până la soare. Ameţit de ce i se întâmpla, feciorul de crai îşi schimbă atitudinea faţă de cal. De unde la început nu vrusese să îl bage în seamă şi îl numise ghijoacă uricioasă, acum îi spune dragul meu tovarăş. Această schimbare de comportament se datorează entuziasmului specific tinereţii. Băiatul uită imediat că se purtase urât cu calul şi îl acceptă ca tovarăş de îndată văzând ce puteri supranaturale are. Este ca un copil lesne de impresionat.

miercuri, 19 octombrie 2011

Cine descrie / povesteşte (ex. 1,2 / pag. 45, cls. 9, manual ART)

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate # Teste de vocabular

Mara, de I. Slavici

Ex. 1 / p. 45
Î: Alege dintre următoarele instanţe narative / de comunicare pe cea care ţi se pare caracteristică primului capitol din romanul Mara:
- narator / povestitor obiectiv care se confundă cu autorul (narator auctorial);
- un povestitor înlocuit uneori în relatare de către un personaj;
- narator auctorial a cărui voce se confundă uneori voit cu cea a personajului Mara, creându-se astfel un fel de empatie a cititorului faţă de personaj.

R: Instanţa narativă a primului capitol este un narator auctorial a cărui voce se confundă uneori voit cu cea a personajului Mara, creându-se astfel un fel de empatie a cititorului faţă de personaj.


Ex. 2 / p. 45
Î: Selectaţi un fragment care să vă ajute în legătură cu alegerea făcută. Discutaţi fragmentul ales şi observaţi care sunt mijloacele prin care se identifică instanţa care narează.
R: Chiar în primul paragraf al capitolului I se observă împletirea celor două perspective: cea a naratorului auctorial şi cea a personajului Mara:
A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc.
Este evident că aprecierile săraca şi sărăcuţii de ei ies din sfera obiectivităţii auctoriale – pe care naratorul se străduieşte, în general, să o păstreze pe tot parcursul romanului – şi reflectă, de fapt, ceea ce personajul Mara gândeşte şi – mai ales – spune despre sine: că este o văduvă sărmană cu doi copii, la rândul lor sărmani, prin dispariţia tatălui lor. Dacă am transpune pasajul la persoana I, cam acestea ar fi vorbele Marei:
Sunt o văduvă sărmană, cu doi copii, rămaşi fără tată, sărmanii de ei.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Erori semantice - confuzia paronimică, exerciţii, pagina 21-22, clasa 9, manual ART


 Manualul ART, clasa a IX-a
Ex. 1 / p. 21

Este o mare diferenţă între ei.
Ministrul a fost primit cu multă deferenţă la noi în şcoală.

Se spune că ultimul model de Ford are o mare fiabilitate.
Am cumpărat o cretă cu prea mare friabilitate.

Maşina a rămas pe jantă.
Mama şi-a cumpărat o geantă nouă.

Perceptorul a venit la Moromete să încaseze impozitul pe pământ.
În trecut copiii erau educaţi de preceptori.

Nu există niciun raport cauzal între cele două evenimente.
În limba română, pronumele personal are forme cazuale diferite.

După ce vine de la serviciu, tata se aşază destins în faţa televizorului.
Profesorul nostru de limba română este un domn distins.

Am învăţat despre numeralul ordinal.
Costumul acesta este dintr-un material ordinar.

Mă bucur că vom colabora la organizarea acestui festival.
Coroborând cele două informaţii, am descoperit adevărul.

Tata s-a enervat rău aseară.
Muşchiul braţului se inervează când îl încordăm.

Criminologii au prelevat probe de la locul accidentului.
În opera acestui scriitor prevalează descrierile.

Mama provine dintr-o familie veche de preoţi.
L-am prevenit pe Andrei că va fi certat dacă va lua notă mică.


Ex. 4 / p. 22

În primul exemplu, cuvântul utilizat greşit este giantă. Corect ar fi gintă, care înseamnă „neam, origine”. Se face confuzia între paronimele gintă şi geantă (scris giantă).
În al doilea exemplu, cuvântul utilizat greşit este impresie. Probabil, personajul vrea să-şi ceară scuze pentru expresie. Se face deci confuzie între impresie şi expresie, care sunt paronime.
În al treilea exemplu, cuvântul utilizat greşit este iluzii. Corect ar fi aluzii (aluzie - cuvânt, expresie, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situație, la o idee, fără a o exprima direct). Iluzii şi aluzii sunt paronime.

marți, 11 octombrie 2011

"Tren de plăcere", de I.L. Caragiale (rezumat)

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate


Familia Georgescu decide să plece la Sinaia într-o sâmbătă, cu trenul de plăcere. Doamna Georgescu, fiul ei de cinci anişori şi mama ei, cucoana Anica (gramama), îşi pregătesc toaletele. Soseşte dl Georgescu cu o birjă. Îşi urcă soţia, fiul şi un coş cu provizii  în trăsură şi pleacă spre gară, lăsând-o pe soacră  să se ducă singură cu tramvaiul.
La gară, familia Georgescu se îngrijorează că nu mai soseşte cucoana Anica. Aceasta ajunge în sfârşit. Dl Georgescu îi dă bani să-şi cumpere bilet la clasa a III-a, iar el cumpără pentru el şi soţie bilete la clasa I. Copilului nu-i cumpără bilet, şi-l mint pe conductor, în tren, când acesta vine în control, că micuţul nu are nici patru ani.
Ajung la Sinaia. Cei trei se duc direct în parcul oraşului, iar soacra, încărcată cu coşul cu merinde, se duce la hotelul lui Mazăre, din apropierea gării, să-şi caute cameră. Se întunecă şi aceasta nu mai vine.
Pentru că micuţului i se face foame, dl Georgescu pleacă împreună cu el să o caute pe gramama. La Mazăre nu o găseşte, pentru că nu fuseseră camere libere şi o trimiseseră la hotelul lui Manolescu. O caută şi aici, dar nu o găsesc. Pentru că nu găsise cameră, plecase la hotelul lui Voinea. Tatăl şi fiul, rupt de foame, pleacă într-acolo. Pe drum, se abat prin parc, unde o lăsaseră pe dna Georgescu, dar aceasta dispăruse, la rândul ei. Tatăl îşi lasă fiul câteva clipe pe o bancă şi merge să se uite după soţie prin parc. Când se întoarce, nu-şi mai găseşte copilul. Află de la un trecător, că-l luase o doamnă, care, după semnalmente, pare a fi dna Georgescu şi că plecaseră după gramama, la hotelul lui Mazăre.
Dl Georgescu reface, din ce în ce mai obosit şi exasperat, traseul Mazăre – Manolescu – Voinea, dar nu dă de ai săi. Întâlneşte, în cele din urmă, un cunoscut, care-l informează că familia sa îl aşteaptă în parc. În parc, însă, nimeni. Apare, într-un târziu, cucoana Anica şi-i spune că au găsit cazare la vila Măndica, unde l-au culcat deja pe cel mic, iar soţia, cu un grup de  prieteni, îl aşteaptă la Oppler. Dl Georgescu şi soacra sa pleacă spre Oppler, unde nu găsesc pe nimeni. Se duc la Măndica, dar nici acolo nu-şi găseşte nevasta. Află că plecase cu o companie veselă de doamne şi domni la Sfânta Ana.
Pentru că e deja miezul nopţii, dl Georgescu, rupt de  foame şi de oboseală, decide să nu mai plece nicăieri. Scoate coşul cu mâncare şi se ospătează împreună cu cucoana Anica, după care se culcă. Dimineaţa, pe la ora cinci, apare şi grupul petrecăreţilor.
În urma acestei excursii la Sinaia, dna Georgescu a rămas cu amintiri foarte plăcute, pe care şi le aminteşte cu nostalgie la întoarcerea în Bucureşti.

luni, 10 octombrie 2011

Funcţia şi obiectul ironiei în cele trei poezii din ciclul "Tablouri biblice (Versuri de abecedar)", de Tudor Arghezi

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Textele lui Arghezi pot fi citite în două chei. Ambele includ o componentă ironică.
În primul rând, le putem citi ca pe o ironie fină la adresa textului biblic. Prin urmare, în această variantă, obiectul ironiei este chiar Biblia. Sigur, este o ironie tandră, pentru că Adam şi Eva sunt transformaţi în nişte copii năzdrăvani, iar Dumnezeu devine un tată sever. Funcţia ironiei nu este de a arunca o blasfemie, ci de a aduce, prin umorul conţinut, mesajul biblic mai la îndemâna cititorului de orice vârstă, de a-l face mai familiar, mai uşor de receptat.
În al doilea rând, le putem citi ca pe o ironie tandră la adresa copiilor neastâmpăraţi. Prin urmare, în această variantă, obiectul ironiei sunt copiii năzdrăvani. Ei sunt ipostaziaţi în Adam şi Eva. Copilăria este vârsta fericirii şi a inconştienţei, la fel ca a primilor oameni. Tatăl este un Dumnezeu atoateştiutor şi atotputernic. Funcţia ironiei, în această lectură, este moralizatoare. Copiii sunt mustraţi cu blândeţe şi învăţaţi ce e bine şi ce e rău.

vineri, 30 septembrie 2011

"Cuvânt", de Tudor Arghezi

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

 Manualul Humanitas, clasa a VII-a

Ex. 2 / p. 8

            Poezia „Cuvânt” începe cu versurile:
                        „Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,
                        O carte pentru buzunar...”
            Prin urmare, poetul spune despre carte că este un dar pe care vrea să-l ofere cititorului. De ce consideră el cartea un dar? Cred că, în primul rând, pentru că orice dar este expresia unui sentiment. Facem cadouri celor la care ţinem, celor pe care îi iubim. Prin urmare, scriitorul ţine la cititorul său şi de aceea vrea să-i facă un dar. Deci, cartea ca dar exprimă o anumită relaţie dintre creator şi cititor.
            În al doilea rând, consider că oricine primeşte un dar se bucură. Prin urmare, pentru cititor cartea este o bucurie.


Ex. 4 / p. 8

            Originalitatea este o caracteristică importantă a creaţiei poetice. De aceea, poetul vrea ca darul său să fie o carte originală, cum nu s-a mai scris. Aceasta rezultă din folosirea epitetului „nouă” alăturat substantivului „cărticică”  în ultima strofă a poeziei:
            „Aş fi voit să culeg drojdii de rouă,
            Într-o cărticică nouă.”

Ex. 6 / p. 8
            Creaţia poetică este un text literar în versuri prin care autorul său vrea să-şi exprime gânduri, idei şi sentimente proprii., folosind cuvinte şi asocieri de cuvinte cât mai frumoase şi mai deosebite.
Poetul este un om cu o mare sensibilitate, el vede lumea într-un fel al lui, propriu. Pentru a comunica şi cititorilor viziunea lui personală, el fuge de limbajul obişnuit şi încearcă să scoată din cuvinte sensuri noi, originale. De aici, rezultă de multe ori o poezie mai greu de înţeles de cititorul fără experienţă de lectură.
            În poezia „Cuvânt”, Arghezi vorbeşte tocmai de acest efort al poetului de a comunica prin cuvinte descoperirile sale personale în legătură cu lumea şi cu existenţa. Pentru aceste descoperiri nu s-au inventat cuvinte, aşa că poetul e obligat – pentru a le comunica -  să combine cuvinte deja existente în limbă. Aşa apar îmbinări neaşteptate de cuvinte care se referă la conţinutul creaţiei poetice: „ţandără de curcubeie”, „scamă de zare”, „drojdii de rouă”, „parfumul umbrei şi cenuşa lui”, „nimicul nepipăit”. Toate acestea vrea să le cuprindă Arghezi în poezia lui.
            Cât priveşte procesul de creaţie, el este redat de Arghezi în strofa a doua:
            „Farmece aş fi voit să fac
            Şi printr-o ureche de ac
            Să strecor pe-un fir de aţă
            Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
            Până-n mâna, cititorule, a dumitale.”
            În sfârşit, ultima strofă – care nu are decât un vers – constituie rezumatul şi concluzia efortului creator:
            „Am răscolit pulberi de fum...”

miercuri, 21 septembrie 2011

Subiecte greşite în modelele de teste pentru evaluarea iniţială

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Nu fac alte comentarii, doar prezint faptele. În modelul de test pentru clasa a VI-a (vezi aici) unul dintre itemi se referă la conţinuturi care nu au fost studiate în clasa a V-a.
Astfel, subiectul A. 1 de la partea I sună aşa:
1. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect:
Cuvântul pustietate, din secvenţa şi ajunse în pustietate, s-a format prin:
a. compunere. b. conversiune. c. derivare.
Or, în clasa a V-a, a cărei materie se supune evaluării iniţiale, nu se studiază mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului (derivarea, compunerea şi conversiunea).
Iată, pentru comparaţie, extrasul din programa de clasa a V-a referitor la lexic:
şi extrasul din modelul de test iniţial pentru clasa a VI-a:

luni, 29 august 2011

Subiectul I rezolvat (bacalaureat 2011 - sesiunea a II-a)

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

SUBIECTUL I (30 de puncte)
Se dă următorul text:
Birjarul a închis portiţa în urma ei si, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, si-a mai scos capul de câteva ori din landou, cu fluturări de voal – voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic si pe care de atunci nu si-l mai pusese niciodată – si, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a voalului roz.
În acest moment începu trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în zilele fierbinţi ale verii, care trecuse si ea... Cetatea Neamţului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopţile cu lună îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede si dispăruse după orizont, condus de Adela.
„Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?” Cuvintele astea simple, puţin cam ridicole, scrise cu litere chirilice într-o carte veche de stihuri, mă obsedează.
Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus cândva, odinioară... Da, i-am spus... I-am spus stângaci, ofensator de stângaci, subliniind că nu vreau să-i spun, dar i-am spus! Atunci mi-a dat mâna ei mică si rece si puţin din braţul ei rotund cu miros de ambră, când i-am simţit inima în pulsul care bătea alarmat sub buzele mele.

(G. Ibrăileanu, Adela)
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:
1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: odinioară, alarmat. 2 puncte
2. Explică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus
cândva, odinioară... 2 puncte
3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/ expresie care să conţină verbul a se duce.
2 puncte
4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat. 4 puncte
5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al timpului. 4 puncte
6. Notează două motive literare din textul dat. 4 puncte
7. Prezintă rolul interogaţiei retorice din textul dat. 4 puncte
8. Ilustrează cu exemple din text două trăsături ale genului epic. 4 puncte
9. Comentează, în sase – zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: În acest moment începu
trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în
zilele fierbinţi ale verii, care trecuse si ea... 4 puncte

Rezolvare

  1. odinioară – cândva; alarmat – accelerat.
  2. Punctele de suspensie marchează, ca de obicei, o discontinuitate în fluxul enunţului, provocată, în cazul de faţă, de nostalgia unui moment greu de povestit. Naratorul se opreşte o clipă din povestit, ca şi cum ar avea nevoie de câteva clipe de răgaz pentru a căpăta curaj să continue.
  3. Din cauza neatenţiei toată munca noastră s-a dus de râpă.
  4. Avem de-a face cu o naraţiune homodiegetică, în care naratorul este şi personaj al acţiunii, prin urmare perspectiva nu poate fi decât subiectivă. Întâmplările sunt văzute prin ochii personajului principal.
  5. niciodată, trecutul, cândva, odinioară
  6. amintirea, sărutul
  7. Interogaţia retorică din text este „Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?”. Ea are rolul de sublinia o dată în plus caracterul complex al personajului principal, un bărbat cult şi inteligent (cuvintele îi apăruseră în minte scrise în chirilică), cu o fire romantică şi sensibilă, dar pe care autocenzura mult prea severă a raţiunii îl împiedică să-şi exprime sentimentele faţă de femeia iubită.
  8. Textul dat aparţine genului epic, deoarece modul de expunere predominant este naraţiunea şi sunt prezente în text instanţele comunicării narative: naratorul şi personajele. Naraţiunea este folosită pentru a reda un moment din viaţa personajului principal: despărţirea de femeia iubită, care-i trezeşte în suflet nostalgia clipelor frumoase petrecute împreună. Naraţiunea fiind făcută la persoana I,  prezenţa naratorului este marcată gramatical prin pronume şi adjective pronominale la persoana I („-mi”, „îmi”, „mă”, „mele”), precum şi prin verbe la persoana I („mă duc”, „am spus”, „să spun”, „am simţit”). Personajele care apar în text sunt Adela şi bărbatul îndrăgostit de ea.
  9. Fragmentul vorbeşte despre o dragoste neîmplinită. Un bărbat iubeşte o femeie, dar nu poate să-i mărturisească acest lucru. Este un intelectual educat şi sensibil, care trăieşte în interiorul sufletului cu intensitate sentimentul iubirii. Petrece o vară cu femeia iubită, cutreierând munţii, apoi ea pleacă şi el rămâne cu amintirile. Acestea constituie acum pentru el viaţa lui. Reconstituirea lor începe chiar în clipa în care femeia iubită dispare la orizont. Pentru bărbat prezentul fără ea nu poate fi altceva decât trecutul retrăit în amintire: „în acest moment începu trecutul”. Comparaţia „ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în zilele fierbinţi ale verii” sugerează frumuseţea şi bogăţia amintirilor care i-au rămas în suflet personajului. Epitetul „fierbinţi” trimite cu gândul la intensitatea sentimentului de iubire.

vineri, 29 iulie 2011

Bacalaureat 2011 - sesiunea 2 (august - septembrie)


Pe 22 şi 23 august 2011 are loc evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română în cadrul examenului naţional de bacalaureat 2011 - sesiunea a II-a.
Voi începe o serie de texte cuprinzând indicaţii despre cum trebuie abordată această probă.
Din documentul oficial reglator (altfel, destul de stufos şi redundant) desprindem următoarele idei de bază:
- proba urmăreşte evaluarea a cinci competenţe:
  •  înţelegerea textului (dovedită mai întâi prin lectura cu voce tare);
  • exprimarea şi argumentarea unui punct de vedere;
  • organizarea discursului;
  • adaptarea la situaţia de comunicare;
  • utilizarea limbii literare;
- textul dat poate fi literar sau nonliterar.

luni, 27 iunie 2011

Subiectul I rezolvat - limba română, bacalaureat 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate
 Subiectul I -----------------(30 de puncte)

Se dă următorul text:
Mi-am dat seama că nu se gândea întotdeauna la o eventuală despărţire; asemenea gânduri, cumplite, le respingea cu dârzenie întreaga ei fiinţă. Dar bănuia că viaţa aceasta, trăită împreună clipă de clipă, miracolul acela, a două făpturi necontenit prezente una pentru alta, nu va putea dura. Îşi dădea seama, zărindu-mă uneori în faţa raftului cu cărţi, că în curând mă va cuprinde vechea mea patimă, şi că atunci munca mă va fura de lângă ea ceasuri şi zile întregi. Ştia că setea mea de creaţie, de scris, a fost numai adormită, că ea nu va putea fi definitiv stinsă. Se împăcase cu acest destin - despărţirea noastră pentru lungi, chinuitoare intervale - dar l-ar fi voit cât mai târziu împlinit.
Câteodată îşi spunea că e imorală cu dragostea ei strivitoare, că un om nu poate trăi fără să muncească şi mai ales un artist nu are dreptul să-şi îngroape talentul într-o dragoste fericită. şi pentru fiinţa ei cinstită îndoielile acestea erau chinuitoare. Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...
                                                                       (Mircea Eliade, Nuntă în cer)
CERINŢE
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:
1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: despărţire, patimă.
R. despărţire – separare, patimă - pasiune
2. Explică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...
R. În general punctele de suspensie marchează o întrerupere – momentană  sau definitivă -  în şirul vorbirii. În acest context  întreruperea şirului vorbirii este definitivă, sugerând o acţiune repetitivă. Personajul feminin se frământă iar şi iar, căutând argumente în favoarea dragostei lor, care i se părea  când că îl striveşte pe partener, când  că „este singurul lucru esenţial” care li se întâmplă. Revenirea aceloraşi gânduri este sugerată prin folosirea punctelor de suspensie.
3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/expresie care să conţină substantivul gând.
Vorbele mele l-au pus pe gânduri.
Vorbele mele l-au făcut să cadă pe gânduri.
4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat.
R. Naraţiunea este homodiegetică,  naratorul fiind în acelaşi timp şi actor (personaj), prin urmare se narează la persoana I, adică avem perspectiva narativă a personajului-actor, o perspectivă evident subiectivă. (Ca în orice text modern însă perspectiva este complicată în acest fragment de faptul că naratorul-personaj ne relatează la persoana a III-a ce gândeşte un alt personaj, pătrunzând în interiorul acestuia, aşa cum ar face naratorul omniscient dintr-o naraţiune heterodiegetică.)
5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al creaţiei.
R. scris, cărţi, artist, muncă, talent
6. Notează două motive literare din textul dat.
R. motivul creaţiei, motivul iubirii
7. Prezintă semnificaţia unei figuri de stil din textul dat.
R. Fragmentul vorbeşte despre frământările unei femei îndrăgostite de un bărbat superior, de un creator. Conştiinţa ei este sfâşiată între vinovăţia de a-l răpi pe bărbatul iubit destinului lui artistic şi dorinţa de a trăi deplin o fericire esenţială. În acest context, autorul foloseşte epitetul strivitoare, care vrea să exprime sentimentul de vină pe care îl trăieşte femeia la  gândul că prin dragostea ei l-ar putea sufoca pe bărbat, îndepărtându-l de menirea sa creatoare.
8. Menţionează două trăsături ale genului epic, ilustrându-le cu exemple din text.
R: Textul aparţine genului epic, deoarece are acţiune, are personaje, are narator. Acţiunea fragmentului prezintă frământările interioare ale unei femei îndrăgostite de un bărbat superior, de un creator. Conştiinţa ei este sfâşiată între vinovăţia de a-l răpi pe bărbatul iubit destinului lui artistic şi dorinţa de a trăi deplin o fericire esenţială. Fragmentul are două personaje: cei doi îndrăgostiţi. Naratorul se confundă cu personajul masculin, prin urmare se narează la persoana I, dintr-o perspectivă subiectivă („mi-am dat seama”, „setea mea de creaţie”).
9. Comentează, în şase-zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: Dar întotdeauna sfârşea prin a-şi spune că, moral sau imoral, bine sau rău, toate acestea n-au nimic de-a face cu adevărata, tainica dragoste; că întâlnirea noastră este singurul lucru esenţial, real, iar toate celelalte - muncă, creaţie, talent, onoare şi câte vor mai fi - nu preţuiesc nimic, căci toate sunt zădărnicii omeneşti ale pământului...
R: Cei doi se iubesc. Pentru ea dragostea înseamnă dăruire totală şi definitivă bărbatului iubit. El însă este un creator. Menirea lui este de a scrie. Iubirea l-a sustras temporar pasiunii sale,  dar ea, când îl vede zăbovind uneori în faţa raftului cu cărţi, se teme că el se va întoarce la munca sa, care i-l răpea uneori ceasuri şi chiar zile întregi. Ajunge să se frământe în sinea ei, simţindu-se chiar vinovată că prin iubirea ei sufocantă îl deturnează pe el de la ţelul său. Fragmentul citat arată că în cele din urmă, în sufletul femeii biruieşte gândul că totuşi nimic nu e mai important decât iubirea. Pentru ea dragostea este experienţa supremă, esenţială a vieţii, superioară tuturor celorlalte, care nu sunt altceva decât zădărnicii omeneşti ale pământului . Citatul conţine deci un elogiu adus iubirii, dintr-o perspectivă feminină.

Rezolvarea subiectelor de la proba de limba română din cadrul examenului de bacalaureat 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

După terminarea probei.

vineri, 24 iunie 2011

Structura probei scrise la disciplina limba si literatura română din cadrul examenului de bacalaureat 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Proba scrisă este alcătuită din trei subiecte:
1. Subiectul I are ca suport un text literar studiat/ la prima vedere care aparţine unuia dintre genurile: liric, epic, dramatic. Tipuri de itemi: semiobiectivi cu răspuns scurt si cu răspuns elaborat.
2. Subiectul al II-lea, constând în elaborarea unui text argumentativ, are ca suport un text de tip aforistic. Subiectul constă într-un item subiectiv de tip eseu liber.
3. Subiectul al III-lea, constând în elaborarea unui eseu structurat, vizează aspecte de analiză tematică, structurală, stilistică, a operelor studiate ce aparţin autorilor canonici/ speciilor literare menţionate în programa de bacalaureat.

luni, 20 iunie 2011

Barem oficial de evaluare şi notare pentru subiectul de la proba de limba română din cadrul Evaluării naţionale 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Găsiţi baremul oficial aici.

Subiectul II rezolvat - proba de limba română, Evaluarea naţională 2011

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admiterea la facultate

Citeşte, cu atenţie, textul următor:
 Meteoriţii, excursioniştii lumilor extraterestre, sunt probe geologice care pot fi supuse unui examen direct pentru descoperirea urmelor de viaţă sau a produselor activităţii vitale în Cosmos. Ei au dimensiuni care variază de la un micron*, şi chiar sub un micron, până la zece kilometri. Cel mai impresionant ca dimensiuni este un bloc de 65000 de tone care a creat, cu patruzeci de mii de ani în urmă, „Meteor crater", cu un diametru de 1200 m. Cel mai recent e un meteorit de 12 kg care a căzut în portbagajul unei maşini parcate în Teekskill - New-York. El provenea dintr-un bolid extrem de luminos care parcursese, în 1992, 700 de km deasupra statului Virginia şi s-a spart în 40 de fragmente, totul fiind filmat de numeroase persoane. [...]
 Se presupune că aceşti meteoriţi s-au format în jurul centurii de asteroizi existente între planetele Marte şi Jupiter.
 (Tudor Opriş, Enciclopedia lumii vii)

*micron: s.m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu a mia parte dintr-un milimetru.
 A.       Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
 1.        Formulează câte un enunţ în care să indici următoarele elemente care privesc textul citat:                                                                                                   6 puncte
 -          dimensiunea posibilă a meteoriţilor;
 -          locul în care s-au format meteoriţii;
 -          scopul examinării directe a meteoriţilor.

R. Dimensiunea posibilă a meteoriţilor variază între un micron (chiar sub un micron) şi zece kilometri.
Locul formării meteoriţilor este în jurul centurii de asteroizi existente între planetele Marte şi Jupiter.
Scopul examinării directe a meteoriţilor este de a descoperi urme de viaţă sau produse ale activităţii vitale în Cosmos.
 
 2.        Scrie titlul volumului din care este extras textul dat şi numele autorului.    6 puncte
R. Titlul volumului din care este extras textul dat este Enciclopedia lumii vii, iar autorul volumului este Tudor Opriş.
 3.        Notează literă corespunzătoare răspunsului pe care îl consideri corect:       6 puncte
Propoziţia subordonată din fraza Meteoriţii, excursioniştii lumilor extraterestre, sunt probe geologice care pot fi supuse unui examen direct pentru descoperirea urmelor de viaţă sau a produselor activităţii vitale în Cosmos. este:
 a.         completivă directă;
 b.        atributivă;
 c.         completivă indirectă.

R.        b. atributivă

 4.        Precizează valoarea morfologică şi funcţia sintactică pentru fiecare dintre cuvintele subliniate în text: probe, direct, ei.                                            6 puncte
R. probe – substantiv comun, nume predicativ;
    direct – adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;
    ei – pronume personal, subiect.